Mangalita

In conformitate cu directiile de cercetare promovate de programul 4, „Conservarea potentialului genetic al resurselor naturale autohtone si biodiversitatii” reprezinta o prioritate a strategiei nationale de cercetare. La ora actuala sunt exploatate aproximativ 40 de specii diferite, din care oamenii au obtinut in jur de 4500 rase, cunoscute azi sub denumirea de „resurse genetice animale mondiale”. Mai mult de 30% din aceste rase sunt acum in pericol de extinctie, iar altele sunt amenintate de utilizarea ineficienta. in Europa, la Asociatia europeana pentru productiile animale – Banca de date genetice animale, sunt inregistrate un total de 1029 rase de animale domestice, iar mai mult de 40% sunt considerate a fi „in risc”. In Europa, sunt mai mult de 360 programe active de conservare in diferite tari.

In aceasta sens, proiectul urmareste certificarea si conservarea potentialului genetic al rasei Mangalita prin crioconservarea celulelor si entitatilor cu potential reproductiv: spermatozoizi (insamantare artificiala), ovocite (fecundatie in vitro), embrioni (transfer de embrioni) si celulelor somatice (fibroblaste si stem pentru posibile aplicatii ale clonarii). Caracterizarea genetica, reproductiva si productiva a indivizilor va permite constituirea unei banci criogenice ce va sta la baza multiplicarii populatiilor de Mangalita in tara si Uniunea Europeana. Reevaluarea rasei releva noi valente economice, mentionand doar cererea reala pentru calitate acestei carni pe piata unor tari din Comunitatea Europeana. Gradul de marmorare si perselare a carnii confera produselor de carmangerie o calitate deosebita, procesatorii avand un interes real pentru achizitionarea si comercializarea ei.

Potentialul genetic al raselor se poate conserva sub doua forme si anume in situ si ex situ. In primul caz animalele sunt incadrate intr-un sistem de productie traditional, ceea ce ar avea ca rezultat conservarea nu numai a genelor de interes ci si a genomului ca sistem complex de gene adaptate la un anumit ecosistem sau chiar a cunostiintelor traditionale legate de acea rasa, ceea ce ar duce la cresterea valorii ei. In al doilea caz exista doua metode de conservare, prin mentinerea raselor in vivo in afara mediului lor natural de viata, de exemplu in parcuri nationale sau gradini zoologice si prin tehnici de crioconservarea a spermei, ovocitelor, embrionilor si celulelor somatice (in vitro). Avantajul conservarii ex situ il reprezinta posibilitatea reducerii riscurilor legate de izbucnirea epidemiilor, iar alaturi de conservarea in situ joaca un rol complementar in combaterea eroziunii genetice. Pentru ambele tipuri de conservarea mentionate metodele de producere a embrionilor in vivo si in vitro sunt de importanta vitala.

Aplicarea metodelor moderne de genetica moleculara (ADN Fingerprinting), criobiologice (congelare clasica, vitrificare si vitrificare prin tehnica OPS) si a biotehnologiilor reproductive (sexarea spermei, producerea in vivo a embrionilor si recoltare lor, fecundatia in vitro si micromanipularea embrionilor) confera complexitate proiectului de cercetare contribuind la dezvoltarea cunostintelor in domeniu.

Rezultatele asteptate vor avea un caracter stiintific prin caracterul lor tehnic de cercetare fundamentala, dar si unul aplicativ, prin impactul economic si social pe care-l genereaza.